Tensiunea la nivelul gâtului și umerilor și migrenele

Tensiunea la nivelul gâtului și umerilor este unul dintre factorii declanșatori ai migrenelor cel mai frecvent raportați, studiile arătând că până la 75% dintre persoanele care suferă de migrene experimentează dureri semnificative de gât înainte sau în timpul atacurilor. Coloana cervicală superioară și mușchii din jurul acesteia au o conexiune neurologică directă cu centrele migrenei din creier prin complexul trigeminocervical.

Când mușchii gâtului și ai umerilor rămân tensionați pentru perioade lungi de timp, aceștia generează semnale constante de durere care călătoresc prin nervii cervicali către nucleul trigeminal din trunchiul cerebral. În timp, această intrare susținută poate sensibiliza întregul sistem, scăzând pragul pentru dezvoltarea unui atac complet de migrenă.

Complexul trigeminocervical este punctul cheie de legătură între tensiunea gâtului și migrenă. Această structură din trunchiul cerebral primește informații atât de la nervul trigemen (care acoperă capul și fața), cât și de la nervii cervicali superiori (C1-C3, care acoperă gâtul). Deoarece aceste semnale converg, creierul poate interpreta greșit tensiunea gâtului ca durere de cap și invers.

Cercetările care utilizează electromiografia (EMG) au arătat că persoanele care suferă de migrene au o tensiune musculară de bază mai mare în mușchii trapez și cervicali în comparație cu persoanele fără migrene. Această valoare de bază crescută înseamnă că este nevoie de mai puțină tensiune suplimentară pentru a depăși pragul migrenei, ceea ce face ca atacurile frecvente să fie mai probabile.

Stilul de viață modern creează numeroase surse de tensiune la nivelul gâtului și umerilor. Munca de birou și utilizarea computerului favorizează postura capului înainte, care suprasolicită mușchii posteriori ai gâtului. Utilizarea smartphone-ului creează o privire în jos care solicită coloana cervicală. Conducerea cu brațele întinse crește tensiunea umerilor.

Stresul emoțional provoacă protejarea inconștientă a mușchilor, în special în mușchii trapez superior și levator scapulae. Pozițiile proaste de somn, în special dormitul pe stomac, mențin gâtul rotit ore întregi. Purtarea de genți grele pe un umăr creează tensiune asimetrică. Chiar și scrâșnitul dinților noaptea (bruxismul) generează tensiune la nivelul maxilarului și al gâtului, care poate declanșa migrene.

Eliberarea regulată a tensiunii pe parcursul zilei poate preveni acumularea care duce la migrene. Exercițiile simple de întindere a gâtului, efectuate ușor și menținute timp de 20 până la 30 de secunde, pot oferi o ușurare imediată. Înclinați urechea spre fiecare umăr, rotiți bărbia spre fiecare umăr și introduceți ușor bărbia pentru a întinde partea din spate a gâtului.

Automasajul mușchilor suboccipitali de la baza craniului poate elibera tensiunea într-o zonă cheie de declanșare. Lucrul cu o minge de tenis sau cu o rolă de spumă pe partea superioară a spatelui și pe umeri ajută la abordarea modelelor mai largi de tensiune. Căldura aplicată pe mușchii tensionați timp de 15 până la 20 de minute crește fluxul sanguin și favorizează relaxarea.

Construirea forței în mușchii posturali care vă susțin capul și gâtul este esențială pentru îmbunătățirea pe termen lung. Flexiile bărbiei întăresc flexorii cervicali profunzi, care susțin alinierea corectă a capului. Exercițiile de retracție scapulară întăresc mușchii dintre omoplați, contracarând postura cu umerii rotunjiți.

Practicarea regulată de yoga sau Pilates îmbunătățește gradul general de conștientizare a posturii și flexibilitatea. Kinetoterapia, în special de la un specialist cu experiență în pacienții cu dureri de cap, poate aborda dezechilibrele musculare specifice și restricțiile articulare. Pentru tensiunea cronică severă, furnizorul dumneavoastră de asistență medicală poate recomanda tratamente precum dry needling, injecții în punctele de declanșare sau Botox.

CalmGrid vă ajută să conectați tensiunea la nivelul gâtului și umerilor cu atacurile de migrenă. Înregistrați nivelurile de tensiune pe parcursul zilei și notați activitățile care o agravează sau o ameliorează. Pe parcursul mai multor săptămâni, veți vedea probabil modele, cum ar fi atacurile care urmează în mod constant zilelor de utilizare intensă a computerului sau perioadelor de stres emoțional ridicat.

Aceste informații vă ajută să stabiliți limite practice și să programați pauze regulate. De asemenea, puteți urmări dacă exercițiile de întindere, exercițiile fizice sau alte intervenții reduc în mod eficient atacurile legate de tensiune. Partajarea acestor date cu un kinetoterapeut sau cu neurologul dumneavoastră poate ghida deciziile de tratament.